logo-mini
cu basescu

CU NAȘU’ LA EXPLICAȚII:)

CU NAȘU’ LA EXPLICAȚII:)

Pentru că din când în când apare câte cineva care pune drumul meu profesional pe seama Nașului Băsescu, simt nevoia unei scurte povești:

În 2002 eram groaznic de tânără și fericită că mă mărit. Fostul meu viitor soț, un om cu un simț al umorului ieșit din comun, a ales cu bună credință nașul – un domn primar la fel de haios. Se numea Traian Băsescu și niciunul dintre noi n-avea nici cea mai vagă idee că într-o bună zi va deveni președintele României.
La vremea votului aspiram la statutul de jurnalist serios și credibil și mi-am promis atunci că niciodată, dar absolut niciodată pe perioada mandatului său, indiferent cât de scurt sau de lung va fi acesta nu voi da un telefon, nu-i voi trimite un mail, nu voi apela în niciun fel la domnul Băsescu, nici măcar în chestiuni personale (care ar ține, dacă vreți, de responsabilitatea pe care un părinte spiritual ar avea-o față de finii săi). Am dus în asemenea extremă această promisiune încât n-am sunat nici măcar de ziua lui. Atât de mult am vrut să fiu mai presus de orice suspiciune în ziua în care s-ar putea nimeri ca politicianul Băsescu să fie invitat la una dintre emisiunile mele. În toți acești ani care au trecut de la nuntă m-am intersectat cu președintele Băsescu doar întâmplător, pe holul Realității, între două priviri atente ale SPP-ului.
Nu sunt mândră de asta. Habar n-am cum e nașul Traian Băsescu, am ratat ocazia să aflu. Nu știu dacă am pierdut sau nu ceva dar știu că am pus cariera mea pe primul loc, așa cum am făcut, din păcate, o bună bucată din viață. Și de asta pur și simplu nu sunt mândră.
Dar pot ține capul sus ori de câte ori cineva îmi aruncă în față un astfel de reproș, când crede că o fotografie cu mine în rochie de mireasă, la braț cu Traian Băsescu e dovada că gândurile mele sunt dictate de altcineva.
Atât.


Leave a Comment